Titlu: Cea mai frumoasa iubire a lui Don Juan (precedata de Perdeaua Stacojie)
Autor: Barbey d’Aurevilly
Editura: Humanitas – Cartea de pe noptiera
Anul aparitiei: 2008
Traducere din franceza si note: Mircea Lazaroniu
Numar pagini: 120
Am cumparat aceasta carte numai ca sa nu ies cu mana goala din libraria Humanitas din Piata Unirii. Am intrat acolo dupa foarte mult timp si asta fiindca imi spusese o prietena cat sunt de dezorganizati in comparatie cu cea din Centrul Comercial Felicia (bine, ce-i drept, cea din urma dispune si de un spatiu mult mai generos). Era la reducere, 10 lei, pretul initial fiind de 19 lei. Am citit descrierea si mi-am spus ca n-are cum sa strice, mai ales ca e o lectura rapida de doar 120 pagini.
In carte gasim doua nuvele extrase din culegerea Diabolicele de Barbey d’Aurevilly si prezinta doua povesti de iubire tragica inchegata insa in doua povesti foarte interesante si savuroase.
Perdeaua Stacojie
In aceasta nuvela facem cunostinta cu vicontele Brassard, un militar al secolului XIX. Naratorul il intalneste in diligenta *** si il determina, mai mult sau mai putin voit, sa-i istoriseasca povestea din spatele perdelei stacojii sub a carei fereastra intamplarea a facut ca diligenta sa faca popas. Initial nuvela este ambigua, ne sunt descrise locuri, sunt aduse in discutie personalitati ale secolului, moravurile societatii.
Dupa ce poposesc insa sub fereastra cu perdeaua in cauza, vicontele, un povestitor iscusit, incepe sa relateze o intamplare ale carei mreje cuprind cititorul pe neasteptate, nereusind sa mai lase cartea din mana. Ce viitor poate avea povestea de iubire dintre un tanar ofiter de nici 18 ani si fiica gazdelor sale? Cum ar fi vazuta o astfel de legatura in ochii parintilor dar si al societatii? Ce finalitate ar putea avea? Va las sa descoperiti, in caz ca sunteti curiosi, prin lectura. Daca voi continua cu detaliile e posibil sa dezvalui prea multe asa ca ma abtin.
Cea mai frumoasa iubire a lui Don Juan e o nuvela scurta, despre un conte din Franta, membru fidel al organizatiei secrete Don Juan. Glumesc, era pur si simplu un Don Juan, nu e vorba de nici o organizatie secreta. Ce se intampla cu acesta nu va voi spune deoarece as strica toata surpriza lecturii (daca, desigur, vreti sa cititi). Eu sincer recomand cartea mai ales celor care nu vor sa treaca printr-o lectura complexa. E scrisa frumos, intr-o maniera comuna dar nu mediocra.