Foto by Cristina (am si eu poze cu mate insa sunt pe niste dvd-uri, mai simplu a fost sa aterizez in ograda altuia si sa preiau una ).
Mama are la curte niste mate. Eu nu le mai stiu numarul, sunt in jur de trei, dar doua dintre ele cand pleaca, cand vin, nici nu stiu daca au fost de la bun inceput ale noastre. Una, care a crescut in ograda noastra, stie care ii e locul si cine-i da de mancare. E… o mata devotata. Dar matele, oricat de devotate ar fi, tot au instinctul mesei. Nu stiti ce-i ala? Las’ ca va explic: atunci cand masa-i in calea matei si stapanu nu-i prin preajma, nu se mai oboseste sa treaca prin “imensele” piloane ce formeaza picioarele ci sare peste ea. Sarind peste masa, un salt foarte greu de facut de catre o mata mediocra de curte daca nu a facut suficiente antrenamente si nu a participat la campionate, iaca sa vezi comèdie! Nimereste PE masa. Ei si-acolo ce-si zice mata… ia sa cercetez terenul sa vad de-i buna mancarea. Deci mata isi ia foarte in serios si rolul de paharnic al regelui, de teama sa nu-i moara stapanu’ de intoxicatie. Ca dupa aia… cine-o mai hraneste.
Ei da hai c-am lungit-o cam mult. In mare cam asta-i instinctu’ mesei. Sper ca v-am lamurit. Ce-i curios inca este ca acest instinct a devenit un fel de mutatie la oameni. Da dragii mei, multi oameni din zilele noastre au acest instinct care a degenerat de la simplul sarit peste/pe masa al matelor la bagat nasul in oalele altora la oameni. Ei, nu oalele propriu-zise, ce credeati? Asta e o metafora.
Eu vorbesc de chestii personale. Care intereseaza pe toata lumea, desigur, deoarece intimitatea a devenit, in zilele noastre, o chestie depasita. Atunci cand ai o reusita lumea se uita la tine urat si zice ca ai avut pile (desigur, sunt si astfel de cazuri) iar atunci cand ai un esec isi freaca mainile de bucurie, garboviti de povara grea a urii si urateniei sufletesti. Deci foarte diferiti de naivele mate care ele vor doar sa-si apere stapanii de intoxicatii, sa fim intelesi!
Acum sa va zic si cum le-a educat mama pe mate, care mai au ele scapari din cand in cand, se mai viseaza uneori pasari si-ncearca sa sara masa, dar doar prin somn! Si daca se nimeresc langa niste blide, doar n-or lasa mancarea negustata si ele cu constiinta incarcata in cazul in care stapanul ar face intoxicatie. Revenind… Mama a folosit metoda maturii pentru a educa matele. In ce consta aceasta? Are mama o matura speciala pentru mate. Cand zboara mata peste masa, jap cu matura (sa fim intelesi, nu le maltrateaza!). De cand si-au luat-o de cateva ori, sa vedeti ce cumintele sunt. Din cand in cand mama mai lasa matura in apropierea mesei ca sa fie vazuta. Stiti cum ocolesc dragele de ele masa cand vad instrumentul?!
Ei acum am reusit sa educam matele, fiinte fara ratiune… cum se zice. Dar cum educam oamenii in acest sens? Cum ii dezbaramde acest prost obicei de a visa ca zboara si de a poposi in blidele noastre (tot metaforic vorbind, desigur, eu nu-s nebuna, nu cred ca oamenii pot zbura, ca doar nu-s mate!). Cum metaforizam metoda maturii si cum o aplicam in cazul vorbitoarelor?